...Nici nu ştiam că mă voi opri aici, la capătul lumii, în locul ce nu promite nici un viitor, unde prezentul devine uitare, iar oamenii nu au nevoie de tine pentru că eşti şi rămâi doar un suflet străin. Vidamia? Nu înseamnă nimic, absolut nimic sau... mă contrazic şi spun că e doar un petic infim, decupat de pe harta spaţiului cunoscut.
